Oameni comozi

      Toţi avem de făcut câte ceva. Timpul şi spaţiul sunt irelevante, mereu se găseşte ceva de lucru. Însă, atunci când avem de făcut ceva foarte important, oamenii devin stresaţi. Totul se schimbă, apare tensiunea aceea specifică muncii sub presiune, de parcă daca nu suntem aşa agitati, nu vom reuşi niciodată sa realizăm ce ne-am propus.

       De ce devin oamenii aşa? Uneori, în anumite circumstanţe, evoluţia noastră profesională, mentală, spirituală (indiferent de natura ei) poate depinde de acel lucru. Suntem incarcaţi cu tensiune, o tensiune canalizată spre lucrul care trebuie dus până la capăt. Suntem presaţi de griji, ştim ca trebuie sa iasă bine, ştim că trebuie sa nu ratăm ocazia de a evolua în ochii noştri şi ai celor din jurul nostru. E o motivaţie ce ne îndeamnă să avansăm, să mai urcăm incă o treaptă. Totuşi, toată energia asta negativă e bună la ceva? Cred că nu prea.

      Vouă vă place să lucraţi cu oameni stresaţi? Mie nu. Urăsc să mă grăbesc când nu e cazul! Nu aduce nimic bun, doar mici greşeli,care până la sfârsit fac munca mea să pară un lucru în zadar. E greu să-ţi stăpâneşti emoţiile intr-un loc in care toată lumea se grabeşte, ţipa, urlă, zbiară şi nimeni nu ascultă ce ai tu de spus. E greu sa te concentrezi asupra muncii pe care o faci. E o risipă de timp. E incomod si totodata inutil. Sau aproape inutil
.

        Mi-aş dori ca toata lumea sa fie relaxată atunci cand are ceva de facut. Când eşti incărcat cu energie pozitivă, cand eşti bine-dispus şi optimist, lucrurile merg altfel. E mai uşor să te focusezi asupra a ceea ce ai de facut. E mai uşor pentru creierul tău sa perceapă şi să proceseze informaţia. In plus, te simţi mult mai bine când ştii că fără mari bătăi de cap ai reuşit să termini ce ţi-ai propus.

        Încerc sa fiu autodidact, să mă educ, să las deoparte stresul, să mă las purtat de val. Atunci când ai ceva de facut, fă-l cu bucurie, încearcă să fii cât mai relaxat si concentrează-te doar pe lucrurile care au într-adevăr nevoie de atenţie sporită. Stresul , tensiunea, cearta şi urletele nu necesită atenţie, ci ignorare deplină.