Personalitatea..

Asta chiar e un lucru straniu ! Poate fi considerata o haina a propriului suflet, o temelie, un zid, o treapta , o pereche de roti ajutatoare pentru slalomul in societate. Cu alte cuvinte, e ceva important. 

   La varste fragede, micul nostru creieras are proprietatile unui burete. Absoarbe tot. Majoritatea "micilor instrumente" au o inclinatie foarte mare asupra lucrurilor ce au macar o nuanta de "chestie iesita din comun". Asadar, ni se par mult mai interesante lucrurile ce au o usoara tenta malefica. Ne place sa facem rau, constient sau nu ! Dupa aproximativ o decada si jumatate in care ne-am lasat ghidati de principiile si prejudecatile altora, apar lucruri noi. Incepem sa facem diferente majore. Sesizam anturaje necompatibile in care ne simteam confortabil pana acum cateva saptamani / luni. Luam decizii singuri, ne suparam, iertam, ne modelam fruntile ajutati de rigiditatea peretilor,injuram mai mult ca pana acum. Traim mai intens. Majoritatea ar spune ca de vina e adolescenta. Sunt de parere ca odata cu asa-zisa noastra inaintare in varsta, ne maturizam. Unii treptat ,altii brusc, totul depinde de ce se intampla in jurul nostru. Pe masura ce crestem, ne definim. Cred ca asta este de fapt personalitatea. Capacitatea de a fi selectiv in toate circumstantele ! Apare taria de caracter . Aici apar problemele: polemici aprinse fara sens, orgoliu, incapatanare, refuzul categoric al anumitor factori in viata noastra. Toate tin de ceea ce simtim, de ceea ce ne dorim. Aspiratiile noastre-s diferite tocmai din aceasta cauza : nu am avut toti acelasi mediu de viata, nu avem creiere identice, nu percepem la fel lucrurile. Nimeni nu poate fi judecat.